duminică, 17 iulie 2011

Onoare şi respect

Onoare şi respect, acestea sunt calităţile cele mai importante ale unei persoane, care niciodată nu ar trebui să dispară în nicio circumstanţă. Pentru a avea valoare şi a dobândi frumuseţea absolută, femeia in special, va trebui să se respecte pe sine şi sa aibe onoare în orice faptă sau mişcare aplicată pe “tabla de şah” a vieţii. Căci astfel preţul nu va exista si nici valoarea nu va fi măsurată. Trăim vremuri în care fetele tinere şi femeile, se expun şi se vand, vrând să urce pe o scară socială visată. Dar pentru a fi o femeie respectată nu trebuie sa fii maritată cu un fotbalist sau cu un mare cantăreţ, nu trebuie sa te dezbraci ca sa canti, nu trebuie să minţi ca să atragi populaţie fie în faţa televizorului fie prin preajma ta. Şi onoarea unei femei, nu a stat în numărul de paturi vizitate ci tocmai invers, în prezervarea şi respectarea de sine. O femeie este cu adevarat frumoasă atunci când este naturală. Naturaleţea şi sinceritatea au fost mereu cele mai apreciate în feminitate. Acesta este respectul si onoarea unei femei.
Iar pentru un bărbat “onoarea şi respectul” le primeşte acordându-le. Se spune că un barbat este mai important dacă are bani în buzunar, sau dacă are muşchi, sau dacă poartă un costum scump, sau dacă poartă o cravată frumoasă, sau poartă asemeni unei femei un parfum de excepţie…şi să nu uităm de masină. Niciuna din calităţile acestea nu ne dau un bărbat adevarat. Ca sa fii un barbat adevărat îţi trebuie minte, trebuie să ştii să manipulezi şi să construieşti, şi nici un plan să nu îţi dea pe dinafară. Muşchiul cel mai puternic al unui bărbat este mintea. Eleganţa ne-o dăm purtându-ne frumos şi respectându-i pe ceilalţi de la egal la egal, şi niciodata lăsând indiferenţa să ne cuprindă.
Trebuie sa învăţăm, ca oameni, sa ne respectăm între noi, să ne apreciem şi sa ne ajutam oricând avem nevoie. Trebuie să ştim că niciunul nu este mai prejos sau mai presus decât noi, toţi suntem egali, toti avem aceeaşi piele, aceleaşi organe şi aceleaşi oase, cu care o să murim odată. Trebuie sa învăţăm să convieţuim şi să facem din viaţa de zi cu zi o plăcere, şi trebuie sa învăţăm sa fim amiabili.
În multe ţări, oamenii, chiar dacă nu se cunosc se salută pe stradă sau în magazine, şi nu ca la noi cu “dumneavoastră” şi nu ca la noi cu “sărut mâna”, ei sunt toţi egali între ei, şi îşi spun “hi”, “hello”, şi există respect, ei se ajută necontenit, ei îşi ajută bătrânii căzuţi prin gări, ei nu îşi lasă fraţii să cerşească pe străzi, ei întotdeauna au o mana întinsă ca să îşi ridice semenii căzuţi.
România, este timpul să dăm respect şi onoare ţării noastre, să arătăm că pe harta lumii, nu există oameni mai harnici şi mai primitori ca si noi, este timpul să arătăm respect şi onoare, este timpul să fim mai uniţi pentru noi, dar şi pentru ceilalţi.